Bucuria launtrica este semn ca faci ceea ce trebuie

“Sa ne imaginam ca viata e o muzica, iar calea bine aleasa este insotita de armonia notelor si orice abatere este marcata de falseuri.
Muzica launtrica a fiecarui om este bucuria sufletului, iar alegerile bune ne pun intotdeauna intr-o armonie cu noi insine si cu cei din jur. Faptele noastre trebuie sa creasca din bucurie in bucurie, inmultind darurile date noua de Dumnezeu. Pictorul se bucura cand picteaza, si bucuria aceasta ii tine loc si de mancare, si de somn. La fel e si cu muzicantul, cu matematicianul si savantul, cu omul de rugaciune si cu postitorul, pentru ca orice lucrare care se face potrivit darului si in deplina jertfa pentru aproapele este izvor de bucurie, iar bucuria, atunci cand este curata, este o energie dumnezeiasca.
Oamenii care fac lucruri pe care nu le iubesc ajung sa fie posaci si lipsiti de vlaga. Lucrurile pe care le fac au in ele rigiditatea obligatiei si nu bucura ochiul. Daca bucuria nu este in orice lucru, lumea parca se opreste din mersul ei. Nu intrerupeti cercul bucuriei facand lucruri de mantuiala!”
“Bucuria sau entuziasmul ne inflacareaza si ne motiveaza sa continuam lucrarea, chiar si atunci cand nu exista nici un alt stimulent de ordin banesc sau de confort trupesc.”
“Bucuria sau entuziasmul nu este legea absoluta care subordoneaza celelalte aspecte ale vietii, ci e doar indiciul ca un lucru sau o alegere este conform cu firea si darurile noastre. Mai departe fiecare trebuie sa-si gestioneze timpul si resursele pentru a fi in armonie atat cu sine, cat si cu ceilalti.”
“Si nu uitati: bucuria voastra trebuie sa bucure si pe altii, altfel ea nu este una autentica!”

Autor: Ieromonah Savatie Bastovoi, Sindromul “cesafac”, Editura Cathisma, Bucuresti, 2014